sâmbătă, 19 aprilie 2014

Aveți curajul sa va trăiți visele?

Introducere

    Fiecare dintre noi are vise. Eu mă număr printre cei care nu își amintesc decât foarte rar subiectul viselor nocturne, dar în schimb am avantajul ca măcar știu bine visele mele diurne.
   Din păcate însă pentru cei mai multi dintre noi visele noastre nu devin realitate. Cauzele pentru care se întâmpla acest lucru sunt diverse, una dintre ele este amânarea (un articol fain despre subiect scris de Lorand Soares Szasz) iar o forma specială de amânare este proiectarea viselor într-un viitor fabulos și incert: Când mă fac mare!

Când mă fac mare :
  • Îmi cumpăr un Ferrari
  • O sa am bla bla bla
  • O sa fiu ...
  • O sa fac....
  Problema e ca de cele mai multe ori ne facem mari fără sa ne dam seama și uitam ca aveam ceva de îndeplinit. Sau oare nu uitam ? Sau nu ne facem mari de fapt?
  Visele noastre de fapt nu mor cand ne facem mari. Ori le omoram noi și trăim tot restul vieții cu regretul ca ce am fi putut face, dar acum suntem mari și nu mai e posibil, sau ce o sa zică lumea dacă, sau ca nu se cade; ori visele de fapt trăiesc într-o stare latenta undeva în adâncul nostru și așteaptă un moment prielnic sa iasă din letargie.
  Unul dintre visele mele din copilărie era sa trăiesc undeva într-o localitate care sa îndeplinească următoarele condiții simultan:
  • Sa nu fie aglomerat
  • Sa pot sa merg la ski tot timpul anului fără sa ma deplasez prea mult. Nu visam atunci o sala de ski și nici acum nu asociez ski-ul cu sala
  • Sa fie un lac prin apropiere sa pot înota
  • Sa fie o localitate de munte (atenție: în vis era o localitate, nu era clar definit dacă era sat, oraș comuna sau pur și simplu o casa undeva pe un deal)
  • Sa existe munți unde sa ma catar, sa ma plimb și alte activități specifice
  • Pe lângă lac sa existe și o mare aproape sa ma pot plimba cu barca, yacht-ul, catamaranul etc. 
  Mai nou visul a primit și alte atribute:
  • Sa ma pot plimba cu bicicleta
  • Sa existe râuri potrivite pentru Rafting
  • Și altele cate ori mai fi...
  Ca idee orășelul era localizat undeva în Norvegia sau mai repede în Chile. În Norvegia am fost și nu am simțit ca m-am întâlnit cu el, în Chile încă nu am ajuns.

Moment cheie:

  Într-o frumoasa Duminica ma întorceam de la ski și în timp ce povesteam vrute și nevrute cu prietenul meu Marius Simandan visul a ieșit la suprafața și m-am trezit ca ii povesteam interlocutorului meu despre el. Marius a tăcut puțin și apoi ușor surprins a zic ceva de genul : Dar Razvan... noi trăim într-un oraș care îndeplinește toate condițiile tale !!!
  Opa !!!
  Câteva exemple au apărut imediat: noi ne întorceam de la ski de tura, în același timp alți prieteni fuseseră la ski alpin (unii pe pârtie, unii pe lângă pârtie), alții au ales sa iasă la cățărat iar cei mai curajoși au inaugurat sezonul de Rafting !!! Sa nu mai vorbim de turele de bicicleta, treking, hiking sau pur și simplu o plimbare pe aleile de sub Tâmpa.
  Pana la urma nici marea nu mai este asa de departe acuma. În 4-5 ore ești la Constanta.

Dezvoltarea visului:

 Din momentul discuției cu Marius am știut ca visul e împlinit și urmează o perioada foarte frumoasa în care îmi voi da seama ca de fapt trăiam de mult visul meu fără a fi conștient de asta.
 În toate acțiunile mele de atunci am observat cat de frumos e orașul în care trăiesc și cat de mult îmi oferă. Aproape ca a devenit o povara multitudinea de posibilități care ma pune în situația uneori grea dar de fiecare data plăcuta de a alege ce sa fac. La Ski sau la Cățărat? La Rafting sau cu Bicicleta? La Bridge sau într-o tura cu Pufi prin locurile neumblate ale Pietrei Craiului? Dar ce dulce povara ...

Exemplu

 Week-end-ul 29-30 Martie 2014. Unul dintre puținele sfârșituri de săptămâna în care eram acasă. Exemplul este cu week-end ca sa nu sară în sus oamenii muncii. Dar se pot face ture faine și în timpul săptămânii. mai ales acuma ca ziua creste ...
  Am dedicat ziua de Sâmbăta 29 Martie unei ture marca  http://www.mtbtours.ro/  pe undeva pe dealurile dintre Satu Nou, Crizbav și Dumbrăvița. Tura a avut aproape 30 km (asa spune GPS-ul, eu nu am simțit) iar copiii au fost foarte incantați.
Veselie mare
Veselie mare
Unii intr-o parte altii in cealalta parte
Unii intr-o parte altii in cealalta parte
Copiii in fata
Copiii in fata
La deal e putin mai greu... :)
La deal e putin mai greu... :)
Unii cu munca unii cu distractia
Unii cu munca unii cu distractia
La Joaca !!!
La Joaca !!!
  Duminica 30 Martie am profitat ca Meda era obosita după ziua de Sâmbăta și am răspuns invitației făcuta de Pufi (da, Pufi apare în fiecare postare de a mea de anul asta !). Am avut plăcerea sa facem o tura minunata pe Brâul Soarelui (undeva haihui prin Piatra Craiului). Am dat o tura și pe la Crăița sa vedem ce mai e nou sau vechi cu refugiul. Oricum din discuțiile cu Pufi am înțeles ca proiectul de reconstrucție a fost demarat. Cateva poze in galeria de mai jos :
     

























    Cam atât despre vise și despre trăirea lor aievea. Ce pot sa va recomand e sa puneți pasiune în tot ceea ce faceți. Și sa va trăiți visele. Indiferent ca suntem sau nu „mari”. Oare ce înseamna de fapt : „ Sunt mare!” , „Când o sa ma fac mare!” ?
  Profit de moment și va urez și eu :
Sărbători Frumoase și Paste Fericit !


Razvan Spiridonescu  19,Aprilie,2014 Benic, România

 P.S. Am ascultat toată aceasta săptămâna cu mare placere emisiunea Vorba de Cultura pe Radio România Cultural. Invitat a fost Dl. Academician Sorin Dumitrescu. Dialogul realizatorilor (Ema Stere și Attila Vizauer) cu maestrul iconar a fost fascinant. Efectiv nu ma puteam dezlipi de radio. Închei cu o butada a maestrului : Bâlbâiții spun cel mai clar „Te Iubesc!”